Din viata II

Cunoaste-te pe tine insuti:

Refren:

Cunoaste-te pe tine insuti, nu te lasa invins

De cate poti sa faci, chiar si tu vei fii surprins

Nu altii sa decida, nu te lasa impins

Mai mult sau mai putin, frate sper ca te-am convins.

Vrei sa reusesti in viata,si sa iesi in evidenta?

Pentru asta ai nevoie de tarie, rezistenta
si de clementa, inocenta, uneori dementa
Dar nu uita: obstacole vor fi din abundenta.
Asteapta-te sa fii lovit din toate partile
Sa mergi pe cai ce nu ti le arata hartile
Nu-ti lasa visul sa moara, chiar de pare spulberat
Copiii tai sa stie totdeauna c-ai luptat
In razboiul vietii, ca asta e cel mai greu
Ca sa iesi cu bine, stii, e nevoie de tupeu.
Nu te lasa influentat,chiar daca esti tentat cam des
Nu uita ca-n spatele cuvintelor e-un interes
Pentru ca asa e lumea asta si va fi mereu
Din ziua-n care a creat-o Bunul Dumnezeu
Incearca totusi sa fii bun, fereste-te de hoti
Dar ramai modest, si nu te crede mai bun decat toti.

Cunoaste-te pe tine insuti, nu te lasa invins

De cate poti sa faci, chiar si tu vei fii surprins
Nu altii sa decida, nu te lasa impins
Mai mult sau mai putin, frate sper ca te-am convins.


Ti s-a intamplat vreodata sa nu mai poti sa rabzi?

Sa simti ca totul moare si ca incepi sa arzi?
Cum de pe culmea fericirii,incepi incet sa cazi,
Si in lupta cu destinul, ramai fara camarazi?
Fii pregatit sa-n frunti de toate,bune si rele
Si apoi sa lasi rapid in spate, clipele grele
Nu te lasa manipulat, ai un cuvant de spus
Sa fii sclav toata viata, nu cred ca esti dispus
Responsabilitati si riscuri, tre' sa ti le-asumi
chiar daca poate-njuraturi si barfe o sa-ti aduni
Egoismul e tot o forma a vointei, stii?
Nici papa nu te-mpiedica sa fii ce vrei sa fii
Insa nu astepta sa iti vina tot pe tava
Nu poti baga cauciuc si sa iasa glont pe teava
Asa c-atunci cand vine vorba de ce e al tau
Sa nu iti fie frica ci invata sa  nu fi rau.

Cunoaste-te pe tine insuti, nu te lasa invins

De cate poti sa faci, chiar si tu vei fii surprins
Nu altii sa decida, nu te lasa impins
Mai mult sau mai putin, frate sper ca te-am convins.


Sa te ridici in viata,ai nevoie de curaj

Iar daca esti indiferent sa stii:ii-un avantaj
Intotdeauna sa fii tare, exact ca un blindaj
Nu sa astepti minunea, ca intr-un lung-metraj
O vorba inteleapta, zice din mosi, stramosi
Sa nu te chinui sa ii multumesti pe cei chitrosi
Nu merita sa iti pierzi viata pentru o iubire
Ca mai apoi sa vezi ca totu-a fost o amagire
Vei fi tradat de cei de la care nu te astepti
Vei fi trisat de cei pe care i-ai considerat corecti
Nu pune tot la suflet,nu ai de ce sa plangi
Ridica-ti capul din pamant, ca sa poti sa-i alungi
Si-n momentele in care te simti inutil si singur
Roaga-te Lui Dumnezeu ca El te-ajuta sigur,
Stiu ca ai sa razi ca ti-am zis-o si pe asta,
Dar faci ce vrei cu viata ta si cu asta-basta.

Din viata I

N-ai cu cine:

Sufletul si spiritul

Ce este spiritul si ce este sufletul? Credeti sau nu, uni considera ca spiritul este tot una cu sufletul, dar, in necunostinta de cauza, ei gresesc.  Ceea ce ne intereseaza pt a ne forma o "idee" despre spirit si suflet, este faptul ca oricum am trai, oricat de sanatos ne alimentam, pana la urma corpul imbatraneste si moare. Dar oare, dupa moarte, ce se intampla cu noi? Vom disparea definitiv sau mai exista si o alta viata, un alt corp care nu moare?


Multi filosofi si-au pus aceasta intrebare si in final au ajuns la diferite concluzii. Pitagora considera ca sufletul este un element material, care provine din cosmos, se refera asadar, la eterul cosmic. El "plaseaza" sufletul in creier si inima, si considera ca miscarea acestui eter in organism determina procesele psihice. Asadar, omul, inafara de corp fizic, mai "detine" un corp astral si un corp eteric. Toate acestea la un loc, formeaza invelisul E-ului nostru, adica spiritul nostru.
Pe scurt, sufletul nu e tot una cu spiritul. Sufletul este cel responsabil cu trairile noastre interioare, senzatiile noastre, etc., acesta face parte din E-ul nostru, respectiv din spiritul nostru.
Fiecaruia dupa credinta sa!

Definiţie matematică



„Doi litrii de apă şi sare pusi la distilat, dau un litru şi jumătate de apă şi o jumatate de litru de sare”


Două suflete pereche puse împreună formează cuplul ideal, dar câte un sfert din fiecare persoană, adică jumătate împreună, se va dori liber în spaţiul lui interior, intim.


Iubirea este un sentiment complex care presupune sinceritate, loialitate, dăruire şi alte sentimente de poveste. De asemenea dragostea, asemeni unui copac are mai multe ramuri. Dragostea faţă de familie, care se manifestă prin devotament, iubire necondiţionată şi recunoştinţă, dragostea faţă de jumatate ta, care se manifestă prin sinceritate, loialitate, devotament, implicare, daruire şi dragostea pentru un obiect, pentru o fiinţă vie, pentru un anotimp, pentru un prieten, sau pentru orice lucru care te îndeamnă să îl îndrăgeşti. Bineînţeles că dacă as sta să vorbesc despre toate ramurile dragostei nu mi-ar ajunge o viaţă întreagă să le cuprind pe toate.


Iubirea este diferită de atracţie fizică sau de pasiune. Acestea sunt etapele prin care trebuie să treci pentru a putea ajunge sa dobândeşti o dragoste cu totul completă şi da „o dragoste mare este mai curând un proces de autosugestie”. Mai întâi eşti atras de zâmbetul lui, apoi de cum vorbeşte, apoi de faptul că a reuşit să te facă să râzi şi în sufletul tău începe să se nască ceva frumos, iar fluturaşii din stomac nu-ţi mai dau pace. Apoi când ajungi să cunoşti persoana respectivă şi să petreci mai mult timp cu ea poţi să spui că ajungi să o iubeşti.


Dragostea nu ţine cont niciodată de statutul social, de vârsta, de timp, de vreme, de anotimp. Dragostea te loveşte cum te loveşte vântul în faţă. Întră în viaţă ta fara măcar să te intrebe „pot?”


„Trebuie timp şi trebuie complicitate pentru formarea ei”. Dacă dragostea nu vine din ambele părţi în aceeaşi măsură sentimentul este luat pe sus asemeni nisipului de vânt şi dus departe, poate aşezat în sufletul altcuiva.


Iubirea se naşte din mai multe tipuri de sentimente puse toate la un loc. Se ia sentimentul de atracţie, împreună cu sentimentul de milă, uneori, şi cu obişnuinţa, după un anumit interval de timp, apoi îţi impui să accepţi persoana respectivă şi cu defecte şi cu calităţi şi să te convingi pe tine însuţi că este cea mai bună alegere. Stiţi dragostea este ca o reţetă de prăjitură, dacă pui ingredientele potrivite ai parte de un desert pe cinste, dacă nu trebuie să îţi asumi că poate mai trebuia să pui puţin zahăr.


Apoi „toate planurile tale de viitor pana la moarte sunt facute pentru doi insi.” Fiorul primului „te iubesc” apoi o viata linistita si implinita. Insa totusi suntem oameni si mai gresim uneori, de aceea nu ne iese perfect din prima si trebuie sa ne ridicam si sa mergem mai departe, si poate nu ne va iesi nici a doua oara dar cu siguranta jumatatea noastra este acolo undeva asteptandu-ne si auntci cand o vom intalni voi stii cum sa procedam.


„Totusi femeia sau barbatul cred ca din aceasta simbioza sentimentala, care e iubirea, pot sa isi ia inapoi doar partea pe care au adus-o ei, fara sa faca rau restului” dar nu este asa pentru ca asemeni litriilor de apa si de sare, dupa ce-i pui impreuna nu mai poti sa ii desparti fara sa pierzi macar cateva elemente din unul sau din celalalt.


E adevarat exista si momente de cumpana intr-o iubire oricat de mare, puternica si adevarata ar fi ea, dar trebuie sa stii cum sa tratezi situatia in care te afli. Se spune ca atunci cand iubesti egoismul nu-si are locul si ca daca vezi ca jumatatea ta s-a fisurat si potrivitea nu mai este perfecta trebuie sa ai curajul sa o lasi sa plece mai departe in cautarea alte jumatati. Atunci cand iubesti spui „ daca tu esti fericit/a atunci si eu sunt fericit/a”. Daca aceasta fraza este cu adevarat spusa din sinceritate atunci vei intelege cand s-a ajuns la limita si vei avea curajul sa te eliberezi de sub jugul suferintei si nu il vei condamna pe celalalt la o eterna nefericire si neimplinire cu atat mai mult nu ii vei face vreodata vreun rau ceea ce demonstreaza ca „ acei care se iubesc (nu) au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt”.


(citatele sunt din „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu)

A iubi:x

A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamni a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile.

Nu credeam sa vii acum, la virsta si ceasul acestei Iluzii a Vietii, dar iti spun printre gratiile acesteea cat de mult Te Iubesc si sa nu te indoiesti niciodata de mine!

-Te iubesc,V-