Definiţie matematică



„Doi litrii de apă şi sare pusi la distilat, dau un litru şi jumătate de apă şi o jumatate de litru de sare”


Două suflete pereche puse împreună formează cuplul ideal, dar câte un sfert din fiecare persoană, adică jumătate împreună, se va dori liber în spaţiul lui interior, intim.


Iubirea este un sentiment complex care presupune sinceritate, loialitate, dăruire şi alte sentimente de poveste. De asemenea dragostea, asemeni unui copac are mai multe ramuri. Dragostea faţă de familie, care se manifestă prin devotament, iubire necondiţionată şi recunoştinţă, dragostea faţă de jumatate ta, care se manifestă prin sinceritate, loialitate, devotament, implicare, daruire şi dragostea pentru un obiect, pentru o fiinţă vie, pentru un anotimp, pentru un prieten, sau pentru orice lucru care te îndeamnă să îl îndrăgeşti. Bineînţeles că dacă as sta să vorbesc despre toate ramurile dragostei nu mi-ar ajunge o viaţă întreagă să le cuprind pe toate.


Iubirea este diferită de atracţie fizică sau de pasiune. Acestea sunt etapele prin care trebuie să treci pentru a putea ajunge sa dobândeşti o dragoste cu totul completă şi da „o dragoste mare este mai curând un proces de autosugestie”. Mai întâi eşti atras de zâmbetul lui, apoi de cum vorbeşte, apoi de faptul că a reuşit să te facă să râzi şi în sufletul tău începe să se nască ceva frumos, iar fluturaşii din stomac nu-ţi mai dau pace. Apoi când ajungi să cunoşti persoana respectivă şi să petreci mai mult timp cu ea poţi să spui că ajungi să o iubeşti.


Dragostea nu ţine cont niciodată de statutul social, de vârsta, de timp, de vreme, de anotimp. Dragostea te loveşte cum te loveşte vântul în faţă. Întră în viaţă ta fara măcar să te intrebe „pot?”


„Trebuie timp şi trebuie complicitate pentru formarea ei”. Dacă dragostea nu vine din ambele părţi în aceeaşi măsură sentimentul este luat pe sus asemeni nisipului de vânt şi dus departe, poate aşezat în sufletul altcuiva.


Iubirea se naşte din mai multe tipuri de sentimente puse toate la un loc. Se ia sentimentul de atracţie, împreună cu sentimentul de milă, uneori, şi cu obişnuinţa, după un anumit interval de timp, apoi îţi impui să accepţi persoana respectivă şi cu defecte şi cu calităţi şi să te convingi pe tine însuţi că este cea mai bună alegere. Stiţi dragostea este ca o reţetă de prăjitură, dacă pui ingredientele potrivite ai parte de un desert pe cinste, dacă nu trebuie să îţi asumi că poate mai trebuia să pui puţin zahăr.


Apoi „toate planurile tale de viitor pana la moarte sunt facute pentru doi insi.” Fiorul primului „te iubesc” apoi o viata linistita si implinita. Insa totusi suntem oameni si mai gresim uneori, de aceea nu ne iese perfect din prima si trebuie sa ne ridicam si sa mergem mai departe, si poate nu ne va iesi nici a doua oara dar cu siguranta jumatatea noastra este acolo undeva asteptandu-ne si auntci cand o vom intalni voi stii cum sa procedam.


„Totusi femeia sau barbatul cred ca din aceasta simbioza sentimentala, care e iubirea, pot sa isi ia inapoi doar partea pe care au adus-o ei, fara sa faca rau restului” dar nu este asa pentru ca asemeni litriilor de apa si de sare, dupa ce-i pui impreuna nu mai poti sa ii desparti fara sa pierzi macar cateva elemente din unul sau din celalalt.


E adevarat exista si momente de cumpana intr-o iubire oricat de mare, puternica si adevarata ar fi ea, dar trebuie sa stii cum sa tratezi situatia in care te afli. Se spune ca atunci cand iubesti egoismul nu-si are locul si ca daca vezi ca jumatatea ta s-a fisurat si potrivitea nu mai este perfecta trebuie sa ai curajul sa o lasi sa plece mai departe in cautarea alte jumatati. Atunci cand iubesti spui „ daca tu esti fericit/a atunci si eu sunt fericit/a”. Daca aceasta fraza este cu adevarat spusa din sinceritate atunci vei intelege cand s-a ajuns la limita si vei avea curajul sa te eliberezi de sub jugul suferintei si nu il vei condamna pe celalalt la o eterna nefericire si neimplinire cu atat mai mult nu ii vei face vreodata vreun rau ceea ce demonstreaza ca „ acei care se iubesc (nu) au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt”.


(citatele sunt din „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu)