Aripi de inger

Aripi de inger


Suntem ecoul surd al unui vis,
Constient de moarte,
Si lumina învierii,
În eternitatea rupta,
Din iubirea nemarginita,
Pe care o caut,
Mai demult decât vremea,
În respiratia noilor zile,
Ale vietii noastre,
Atunci când îti privesc zborul,
Sentimentelor tale,
Ce plutesc pe Aripile de Înger,
Ale sperantei de a fi,
Etern împreuna.
Astept sa putem zbura ,
Peste eternitatea care ne asteapta,
Stiind ca într-o zi de sentiment,
Cel ramas înca ,
Înaintea pragului visului etern,
Va primi o pana de amintire,
Cazuta din Aripi de Înger,
Ce va scrie singura,
Peste coala alba, imaculata,
Al sufletului iubirii noastre,
Un etern:Te iubesc!

Sunt uneori stări care parcă îşi pierd durata. Nu ştii - sau nu-ţi aduci aminte - când au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă. Şi totuşi, din beatitudinea aceea turbure se desprinde uneori un cuvânt, un strigăt, o melodie sau măcar o singură notă muzicală, care îţi rămâne necontenit prezentă, fără să te mire precaritatea sau chiar nesemnificaţia ei.


In dragoste nici o certitudine nu e definitiva...Lucrul acela elementar-sentimetul ca esti iubit-trebuie necntenit verificat,caci o singura indoiala, o singura gresala surpa totul in nebunie si extaz.